Luni

Să ne îndrăgostim de marea toamnei

Comenteaza Mai 4, 2009 – 9:45 am | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

La mijlocul lui octombrie plaja Mării pare demult dezbrăcată de prejudecăţile sezonului, iar de două săptămâni voluntarii au reuşit să o dezbrace şi de gunoaie.
Astăzi doar scheletele unor fastfood-uri par să slăbească nivelul calitativ al tabloului vizual, dar ce sunt ele în faţa grandioasei capodopere divine, încă spasmatică în faţa soarelui sarcastic? Doar goluri de efect…

O poţi privi în fiecare zi şi fiecare zi îţi pare altfel, însă cu acelaşi aer resemnat şi înţelept. Dacă priveşti dincolo de rece şi de ud îi poţi simţi trăirea, îi poţi simţi tristeţea. Stă în aşteptare ca o bătrână pierdută în timpuri şi periodic, vin „pruncii” să ceară şi să ia, ca de la un părinte nemuritor, fără să-I ofere şi lui o bucurie. Îi lasă casa lovită şi murdară, gândind la un nou an pentru a se întoarce. Marea? Rămâne în propria jale, încălcită în alge de amintiri.

Încearcă să priveşti o clipă tabloul Mării Negre şi ai să surprinzi reflexia umană: la bază, un cearşaf gri-amărui pe o saltea pământie, pe el atârnă braţul mării care tresare din când în când din somnul toamnei; în partea superioară o plapumă -indecisă -de nori completează opera de artă. E un moment de farmec. Priveşti un nud atât de feminin,dar totuşi atât de lipsit de sexualitate…şi te simţi ca un copil nenăscut, conştient de pântecele mamei.

E un moment ideal pentru doi, pentru tine şi Marea. Nu este nimeni pe plajă, doar câteva meduze leşioase şi strivite, câţiva răcuşori îmbălsămaţi în nisip şi mii de scoici mărunte. Câtă intimidate! Ce atmosferă tandră! Şi tu, în apogeul contemplării meditative te întrebi unde au fost toate acestea până acum, şi te laşi moale , pe propriile picioare, ca într-o hipnoză şi nu vrei să mai existe sfârşit…

Tandreţea este singura nevoie naturaţă a clipei. Nu este nimeni să te vadă sau te audă, poţi fi tu, poţi alerga ca un deţinut eliberat, poţi fi megastarul lumii, poţi fi romatic, vesel sau absurd, nu ai motive de reţinere sau discreţie, e marea ta şi poţi avea propriul tău spectacol pe plajă, valurile îşi vor oferii garanţia aprecierii prin aplauze spumante.

Nu e doar un text, este o experienţă vie şi trăită. Şi nici nu este costisitoare prin distanţă şi comfort, trebuie doar să alegi în locul mării de vară, mult prea fierbinte şi prea zgomotoasă, o mare de toamnă, cu aerul sărat şi rece, cu o apă singură în aşteptare, ce te face să uiţi de ghete sau pantofi şi să rişti pentru o joacă la mal.

Este un nou “sezon” la mare…

colectare deseuri, marea neagra, toamna, voluntari