Luni

Gura Dobrogei, intre istorie si biodiversitate

Comenteaza Mai 4, 2009 – 9:45 am | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

Pentru toţi cei atraşi de turismul ecologic şi cel istoric, traseul format din localităţile Constanţa, Ovidiu, Gura Dobrogei, Casian şi Istria este unul care ar trebui marcat cu majuscule.

Iar acest lucru se datorează faptului că acest traseu ofera posibilitatea ca, pe langă vizitarea Muzeului şi a Cetăţii Histria, turistul să poată cunoaşte secretele şi specificitatea ecologica a Complexului Lacunar Razem - Sinoe şi a Rezervatiei ornitologice Histria - Sinoe, incluse în marea Rezervatie Ecologica a Deltei Dunării. Între satul Cheia şi Comuna Târguşor se află Peştera „Sf. Ioan Casian“. Pe aceste meleaguri s-a născut şi a trăit unul dintre Sfinţii Părinti ai Bisericii, Ioan Casian, despre care se ştie că a întemeiat monahismul în Franţa, el fiind, de altfel, înmormântat la Marsilia. Istoricii au stabilit că peştera a constituit loc de rugăciune pentru comunităţile creştine din secolele IV - X. Pare greu de crezut, dar în aceste locuri se aflau în secolul al IV-lea zeci de mănăstiri. Dealul Casienilor e centrul unor situri arheologice în parte necercetate, un ansamblu de grote şi adăposturi uitate. Cu totul uimitoare este îndărătnicia cu care frânturi de nume şi de întâmplări s-au mai păstrat înca în legendele şi poveştirile oamenilor. Spre Cheile Dobrogei se află Peştera Liliecilor sau Grota Sihastrului. În urma cercetãrilor (întreprinse mai ales de cluburile Focul Viu şi Emil Racovitã din Bucureşti) s-au descoperit un numãr destul de mare de peşteri. Ele sunt în general de dimensiuni reduse, dar au o importantã istoricã deosebitã. De exemplu, în pestera La Adam s-a descoperit un sanctuar al Zeului Mitra (sec I-II e.n.). În pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei s-au gãsit unelte care atestã locuirea sa de cãtre om încã din paleoliticul inferior. În pestera Casian a sãlãsuit cuviinciosul Casian Romanul, sãrbãtorit în calendarul crestin-ortodox pe 28 februarie.
În zona Cheilor Dobrogei se gãsesc urmãtoarele peşteri :
• peştera La Adam
• peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei
• peştera Adãpostul Rândunelelor
• peştera Mare din Chei
• peştera Aven
• peştera Casian
• peştera Babei
• peştera de la cariera nouã
• peştera de la Mireasa

Valoarea ştiinţifică a peşterii “La Adam” este cunocută datorită faunei paleontologice, cât şi resturilor de civilizătie umană: din peşteră a fost scoasă la suprafaţă o piesă unică- un molar ce aparţine lui HOMO SAPIENS FOSSILIS, cu o vechime de 100000ani î.e.n.

În peştera “Liliecilor” au fost atestate numeroase mărturii ale activităţii umane, fragmente de ceramică neolitică, cât şi obiecte ce aparţin epocii fierului. Printre resturile fosile găsite, amintim pe cele aparţinând grianului, animal characteristic faunei dobrogene. Actual peştera adăposteşte colonii de lilieci, care au dat şi numele peşterii: liliacul cu mustăţi- Myotis mistacinus, Rhinolophus mebelyi. Sursele de hrană produse în afara peşterii sunt detritusul organic adus la suprafaţă de apele de infiltraţie, guano- dejecţiile liliecilor, precum şi bacteriile, ciupercile care se dezvoltă pe acestea. Ele au supravieţuit ca nişte adevărate refugii, care le-au ferit de schimbările factorilor abiotici de la suprafaţă.

Intrare in peştera Gura Dobrogei
În funcţie de condiţiile fizico-geografice pe teritoriul judeţului Constanta se găsesc concentrate un număr mare de ecosisteme, de o mare varietate, începand cu ecosistemele terestre de stepă, silvostepă şi pădure sfârşind cu ecosistemele acvatice, marine şi lacustre din lungul litoralului şi Dunării.
Zona stepei, cu limita superioara de 50-100 m altitudine, cuprinde o vegetaţie superioara doar în locurile improprii culturilor pe fâşiile de păşuni ori în rezervaţiile naturale. Zona silvostepei ocupa spatii reduse ca suprafata in sud-vestul judetului , dar sub forma de palcuri izolate apare si pe versantii vailor abrupte. Zona de padure – ocupa, in judetul Constanta arealele cele mai restranse cca 3% din teritoriul acestuia. Zona vegetatiei nisipurilor maritime ocupa suprafete restranse . Pe calcarele jurasice, ale zonei Gura Dobrogei, cu forme variate, creşte o floră calcifilă variată şi interesantă. Astfel de plante sunt: minuartia adenotricha, allium tauricum, gagea callieri, convolvulus lineatus.

În jurul peşterilor se dezvoltă o vegetaţie lemnoasă dar şi ierboasă reprezentă prin speciile:
- stipa capillata (colilie)
- festuca valesiaca (părul porcului)
- Artemisia austriaca (peliniţa)
- Paeonia tenuifolia (bujorul de stepă)
- Padus mahaleb (vişin turcesc)

Pârâul ce străbate zona are izvoare pe teritoriul comunei Cogealac, direcţia de curgere este de la NE spre SV, cu o lungime de 9 km, iar suprafaţa bazinului hidrografic este de 618 km². Este un pârâu cu debit redus ca urmare a precipitaţiilor scăzute şi caracterului arid al climei. Albia pârâului este neîngrijită, malurile şi împrejurimile acestora sunt neîntreţinute. Cu toate că este zonă protejată păstoritul se realizează în apropiere sau chiar în incinta zonei protejate. Din acest motiv, dar şi din cauza utilizării suprafeţei ca loc pentru agrement, peisajul zonei se deteriorează şi vegetaţia spontană nevaloroasă tinde să ia locul celei care a adus faima rezervaţiei. Relieful zonei se încadrează în subunitatea structurală a “Dobrogei centrale”, este alcătuit dintr-un fundament cristalin peste care se aşterne complexul de şisturi vergi argiloase, vizibile uneori şi la suprafată, şisturile verzi sunt acoperite în bună parte de formaţiuni de loess şi loessoide de vârstă cuaternară.
Chiar dacă solul din zona Gura Dobrogei nu este supus în mod direct degradării, acesta se realizează indirect prin intermediul apei şi aerului. Consecinţele sunt directe şi grave nu numai asupra calităţii mediului ambiental, dar şi asupra sănatăţii oamenilor şi altor vieţuitoare.
Pentru a asigura biodiversitatea şi protecţia ecosistemelor trebuie ca habitatul sau mediul tuturor speciilor sălbatice să fie protejat şi conservat, protecţia tuturor speciilor să fie garantată, dar şi conservarea durabilă a bogăţiilor naturale, culturale, istorice.
Autor: Raluca Grigore

Bibliografie:
1. Găldeanu, Nicolae, Ecologie şi protecţia mediului, Bucureşti, Corint, 2007.
3. Stan, Floarea, Studiul calităţii mediului, Bucureşti, Corint, 2005.
4. Bucovală, Carmen, Educaţie pentru mediu, Contanţa, Exponto, 2006.

biodiversitate, grota sihastrului, gura dobrogei, pestera liliecilor, turism ecologic